Biografie

Încearcă nu atât să devii un om de succes, cât să devii un om de valoare. Albert Einstein

Familia

Gheorghe ATANASIU

Străbunicul meu, Gheorghe Atanasiu, a fost un fruntaș al satului Mărașu din Insula Mare a Brăilei. Avea acolo o fabrică de cașcaval și făcea comerț. Un  țăran cât ușa care a fost numai bun de muncit la canal și, împușcat de comuniști când au venit după el, a trăit tot restul vieții cu alicele în picior. Străbunica mea ținea o gospodărie cu patru copii.

Bunicul din partea mamei, Gogu Trifan, născut într-o familie ortodoxă din Munții Vrancei, a fost unul dintre cei mai respectați medici microbiologi din România. A absolvit liceul militar din Chișinău, apoi Facultatea de Medicină din București. A cunoscut-o pe bunica la Spitalul Municipal din Galați unde aceasta lucra ca asistentă. Au rămas aici până la sfârșitul vieții.

Bunicul din partea tatălui a fost inginerul Silviu Teodorescu, absolvent magna cum laude al Facultății de Construcții din Timișoara. A fost directorul Institutului de Proiectări Județean din Galați. Semnătura sa se află pe majoritatea proiectelor clădirilor din Galați. Strategia comunistă de dezvoltare a orașului, denumită „Orașul Roșu”, presupunea construirea masivă pe Faleza Dunării. Bunicul meu a fost cel care s-a împotrivit atunci, atenționând că solul prezintă instabilitate și că trebuie îndeplinite condiții speciale de fundare și construire. A fost dat afară de Partidul Comunist Român pentru că s-a opus ca Galațiul să se transforme în „Orașul Roșu”, cum îl numea  Ceaușescu.

Bunica mea, deși absolventă a institutului „Notre Dame” din Brăila, nu a putut niciodată lucra deoarece „nu avea origini sănătoase”, fiind fiică de chiabur.

Tatăl meu a devenit, la rândul său, inginer navalist și a lucrat în domeniul naval până în 1992 când a obținut o bursă a guvernului australian la Universitatea din Melbourne,  unde s-a specializat în management. A fost printre primii români care au avut curajul să se privatizeze. A vândut mașina de cusut și un covor din casă pentru a începe o afacere. A fost primul producător de tâmplărie  din Galați. Tâmplăria ca și proiectele de construcții în care s-a implicat au fost mereu cele mai bune. A construit o carieră de succes și pentru mine este un exemplu. A fost Consilier Local din 2000 până în 2008, îndeplinindu-și atribuțiile cu loialitate și corectitudine, iar contribuția sa la elaborarea și punerea în aplicare a Hotărârilor de Consiliu a fost valoroasă.

Deși suntem adesea de opinii diferite, ca orice tată și fiu, (doar pe mama nu ai voie să o contrazici niciodată) de la tatăl meu am învățat să trăiesc și să îmi doresc mereu o cultură a excelenței.

Mama a mers pe urmele bunicului meu și este medic. A absolvit Universitatea de Medicină din București și este medic primar generalist, având statutul de medic de familie. De 30 de ani practică aceasta profesie nobilă pentru oameni care i-au devenit, într-un anumit fel,  din pacienți și prieteni.

Țin minte și acum zilele în care mergeam la cabinet după ce terminam orele și îmi făceam temele pentru școală la un birou alăturat, așteptând-o să termine consultațiile.

Sunt recunoscător familiei mele pentru educația și eforturile pe care le-au depus pentru a mă crește. Sunt mândru de realizările profesionale ale bunicilor și părinților mei și mă simt norocos că familia îmi stă alături. Familia m-a ajutat să am o educație, să călătoresc, să iau contact de mic cu un calculator, să vorbesc limba engleză ca un nativ, să văd alte orașe și alte țări. Am înțeles cum sunt alte orașe, cum trăiesc oamenii din alte țări, ce trebuie să facem pentru a avea și la Galați condiții de viață mai bune. Am învățat unde greșesc oamenii din administrația noastră.

Prima parte a vieții

M-am născut în 1983, într-o zi friguroasă de 28 ianuarie, la Galați, la Spitalul Județean. În primii ani de viață am locuit împreună cu părinții mei în garsoniera lor din blocul de la Romarta. La scurt timp, ne-am mutat într-un alt bloc din apropiere, într-un alt apartament la parter.

Am petrecut doi ani la bunici, la Toto și Maia și la Ibu (Silviu) și Mamaia, ca foarte multi gălățeni care au fost crescuți de bunici și ca foarte mulți copii de azi care stau cu bunicii pentru că părinții sunt plecați la muncă în țară sau în străinătate. Încă din vremea aceea, tatăl meu muncea 10 – 12 ore pe zi la Șantierul Naval, iar mama se pregătea pentru secundariatul în medicină, examen pe care l-a trecut cu brio.

Copilăria mi-am petrecut-o și pe la P-uri, pe faleză, la zid, în Mazepa I și Mazepa II, unde am mers la Școala 28. Și acum cunosc fiecare colțisor al fiecărei alei dintre blocurile de prin Mazepa. Țin minte că îmi plăcea foarte mult acel cartier și îi invidiam puțin pe colegii care locuiau acolo. Acolo mi-am făcut primii prieteni. Mi-o amintesc perfect pe doamna învățătoare Alexandrescu, o doamnă în apropiere de pensie, înaltă și subțire, cu un glas discret tremurat și cu o răbdare de fier.

Educație 

Am absolvit Colegiul Național Vasile Alecsandri unde am cunoscut-o pe Alexandra, soția mea. În clasa a 12-a am devenit și colegi de bancă. La liceu a fost pentru prima oară când am observat că îmi place să aduc oamenii împreună, să creez echipe care să facă lucruri împreună. Am fondat primul club de educație non-formală din liceu, alături de multi colegi și prieteni: clubul Challengers. Membrii unei organizații internaționale de studenți ne-au ținut aici primele traininguri de managementul timpului, managementul schimbării, managementul proiectelor, comunicare și altele.

În 2002 m-am mutat la Iași, unde am fost admis la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Majoritatea prietenilor mei au plecat la universități din țară sau  din străinătate. Am preferat să plec la Iași la o universitate cu un rol aparte pentru istoria României, deși am fost admis în mai multe centre universitare. Am vrut să văd ce înseamnă viața de student așa cum mi-o povesteau prietenii mai mari: cu muzica rock, cu folk la chitară în parc, cu petreceri în cămine, cu greve studențești (ultima organizată prin 2004, la care am și participat). Am locuit în căminele din Copou și m-am bucurat la maxim de facultate.

Voluntariat

În timpul facultății am învățat ce înseamnă să fii voluntar. Am fost, pe rând, membru al celei mai mari asociații internaționale de studenți, AIESEC, iar apoi membru al celei mai mari organizații internaționale de tineri lideri în folosul comunităților locale, ROTARACT. Aceste două organizații mi-au deschis ochii față de comunitate. În aceste organizații am avut ocazia să îmi exersez abilitățile de lider și să iau contact cu o comunitate internațională. Am contribuit la înlesnirea de experiențe internaționale pentru multi tineri care și-au găsit un internship în străinătate, dar am avut și ocazia să cunosc interni în România care au lucrat și și-au pus amprenta asupra unor companii locale și au cunoscut cultura noastră. Am organizat și campanii de ecologizare și de ajutorare a celor defavorizați, am dotat cu echipamente medicale și mobilier un spital, am organizat traininguri de educație non-formală pentru tineri și multe altele.

Profesional

După finalizarea studiilor m-am întors la Galați. Și eu și soția mea am fost îndemnați de familie, în mod insistent, să ne stabilim într-un alt oraș sau în altă țară, educația de care beneficiam reprezentând o asigurare că am fi reușit aproape oriunde. Am auzit din partea tuturor prietenilor care încă mai erau pe aici, cuvinte ca „Plecați! Și noi plecăm! E un oraș mort”. Deși beneficiam și de resursele financiare necesare, din nou, ceva ne-a ținut aici. Am decis să fac ceea ce îmi propusesem la facultate. Să îmi aduc o contribuție substanțială la firma tatălui meu și să devin antreprenor. Timp de patru ani, am îmbunătățit procedurile de funcționare a companiei și de asigurare a calității ISO 9001, am implementat un software integrat de management ERP, am dezvoltat un mic departament de vânzări, am dezvoltat instrumente specifice de management financiar, cash-flow, analize de bilanț și strategii de dezvoltare pe termen lung. Mi-a fost oferit un teren fertil pentru implementarea unor concepte Învățate în facultate, o șansă unică, probabil imposibil de realizat într-o altă companie privată de mărime mică sau mijlocie în acei ani.

Tot în urma experienței în compania familiei, am avut ocazia să mă implic în managementul unui proiect imobiliar, finanțat cu ajutorul unei instituții de credit. Din păcate, în 2009, Galațiul a fost lovit din plin de criza economică și imobiliară globală, iar, în 2012, piața construcțiilor din Galați părea că a căzut definitiv, la fel ca multe din companiile de interes local și regional.

Dar am învățat din această experiență mai mult decât aș fi putut învăța la orice universitate internațională: faptul că determinarea și un set solid de valori sunt esențiale pentru orice antreprenor. Și am mai învățat un lucru: că nu trebuie niciodată să renunți.

În 2011, am avut șansa de a ma alătura unei echipe de consultanți care aveau misiunea de a rentabiliza o mare platformă industrială din România. Alături de ei am creat un departament de audit intern, am upgradat sistemele informatice de control, am eficientizat work-flow-ul în multe secții de producție, mi-am perfecționat tehnicile de analiză, raportare și realizarea de proiecții financiare. Tot aici am luat contact cu primul proiect finanțat prin fonduri europene POSDRU și cu noțiunile de management al calității de tip SIX-SIGMA, Lean Management, KAIZEN și alte sisteme de management performant.

În 2012, am devenit co-fondatorul BANKERS Hubb & Cafe, primul microincubator de afaceri din Galați, și al unei cafenele anexate. Aici am făcut consultanță pentru întreprinzătorii care doreau să demareze o afacere, alături de Patronatul Tinerilor Întreprinzători. Am redactat planuri de afaceri, am obținut finanțări pentru întreprinzători și am organizat și evenimente corporative pentru companii mai mari. Ne-am și distrat făcând asta, organizând inclusiv concerte ale unor mari artiști din România: A.G. Weinberger, Ioan Gyuri Pascu, Marius Mihalache și Terry Lee Burns.

Societatea civilă

După 10 ani de voluntariat, nu-mi imaginez viața de până acum fără această activitate. Consider că este datoria noastră, a tuturor, să contribuim cât putem la viața comunității. Așadar, în tot acest timp, am rămas activ în societatea civilă. Am organizat proiecte locale: am montat primele rastele pentru parcarea bicicletelor în liceele din Galați, am organizat prima conferință TEDxLive din oraș, am intervenit în satele afectate de inundații, am organizat cursuri gratuite de dezvoltare de abilități practice pentru copiii fără posibilități financiare, am contribuit la fondarea unui club de tineret și multe altele. Am făcut toate aceste lucruri în cadrul unei echipe la fel de dedicate ca și mine. Pe parcurs, m-am atașat și mai mult de Galați.

Iar, în 2015, am demarat procedurile pentru înregistrarea primei Camere Internaționale a Tinerilor Lideri și Întreprinzători din Galați, organizație care s-a afirmat major în societate și se dezvoltă în continuare.

Unul din proiectele la care țin foarte mult este „Consiliul Societății Civile”, o structură informală care își propune să reprezinte o voce puternică a societății civile, în raport cu autoritățile locale. Mai multe ONG-uri s-au raliat acestei inițiative care încă este în curs de organizare, dar care promite foarte mult. În acest an se va definitiva forma finală de organizare și am încredere că cea mai importantă resursă a orașului nostru, societatea civilă, va acționa în mod conștient și determinant pentru redresarea orașului.

Personal

Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată se numește Alexandra Teodorescu. Ne-am cunoscut în liceu și deși am fost separați 4 ani de peste 500 de km de cale ferată între cele două Universități (Iași și București), glumesc spunând că am ținut CFR Călători în viață numai cu biletele de tren cumpărate de noi pentru a ne vizita.  Alexandra este absolventă a Universității București, a unui master de management intercultural la catedra UNESCO și a unui doctorat în filosofie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. În prezent, este cadru universitar colaborator al Universității Dunărea de Jos din Galați.

Cei mai importanți membri ai familiei au fost totuși, până în 2014, Sassy Teodorescu și Max Tofan. Max Tofan, o corcitură de golden retriever adoptat de pe strada Portului este acum la pensie și respiră aer de munte lângă Brașov. Sassy Teodorescu, un labrador auriu de 4 ani, este principalul protector al Soniei.

Sonia este miracolul nostru. Născută fix pe 23 august 2014, Sonia reprezinta principala noastră motivație pentru a munci și a face o schimbare în noi și în jurul nostru.

Viitor

Cred că atât prezentul, cât și viitorul, aparțin noilor generații.

Cred că pe toți trebuie să ne guverneze principiul conform căruia nici o țară și nici un oraș nu ne aparțin pe vecie, noi doar le administrăm temporar pentru copiii noștri și avem datoria să le returnăm acestora, mai bune.

Cred că tot ceea ce facem, zi de zi, trebuie să fie mai ales pentru ei.

 

Hai in echipa

Este responsabilitatea noastră să ne implicăm și să îi ajutăm pe gălățeni să devină mai  Independența duce la prosperitateindependenți . Dacă și tu ești independent, hai în echipa mea. Eu nu propun liste de consilieri, ci soluții concrete. Și nu mă bazez pe ceea ce ei numesc „susținere politică”, ci pe susținerea ta. Nu-mi finanțez campania cu bani de la partid, ci mizez pe un beneficiu mult mai scump: dorința ta de mai bine. 10 ani am fost voluntar și am lucrat pentru comunitate. Voluntariatul e foarte mișto! Tu ești echipa mea. Completeaza formularul și hai.

Ce pot face

  • Voluntar online
  • Voluntar acasă
  • Voluntar cu prietenii
  • Voluntar pe stradă
  • Mă implic după alegeri

Cum procedez

  • Online
    Înscrie-te cu adresa de e-mail și numărul de telefon, la secțiunea IMPLICĂ-TE. Apoi share-uiește pe FB tot ce postez.
  • Cu prietenii
    Înscrie-te cu adresa de e-mail sși numărul de telefon, la secțiunea IMPLICĂ-TE. Apoi vorbește cu apropiații, prezintă-le ideile mele și invită-i pe acest site.
  • Pe stradă
    Înscrie-te cu adresa de e-mail și numărul de telefon, la secțiunea IMPLICĂ-TE. Apoi urmărește aici și pe FB când organizez evenimente. Vino la eveniment să ne cunoaștem. Abia aștept.

Close